Capitolul 2-Fences

Don't you know by now?
You can't turn back.
Because this road is all you'll ever have.

Am ezitat in fata usii lui Emmett in acea seara. Nu mi-a luat mult timp sa o conving pe Renee sa ma lase sa ma duc la San Francisco. Ea a vrut sa accept slujba tot timpul, ea a vrut sa ma duc sa locuiesc cu varul meu pe care nu l-am mai vazut de aproximativ zece ani. Nu a fost prea fericita ca am abandonat liceul din Forks, dar decizia a fost a mea si am fost prea incapatanata sa imi schimb alegerea. Eram speriata si de respingerea pe care eram sigura ca am primit-o de la Alice si de la Edward.
Mi-am ridicat pumnul pentru a bate, dar nu vroia sa interactioneze cu usa, stand spanzurat in aer, ca si cum ma implora sa ma intorc. Dar m-am gandit mai bine si am ciocanit de trei ori.
-Vin! A strigat cineva din interior. Am auzit un zgomot puternic si un bang , urmate de un blestem adanc inainte ca usa sa fie deschisa cu brutalitate.
-Uh…surpriza? Am spus nesigura.
-Bella! A tipat Emmett. Ai fi putut sa ne anunti din timp…Noi suntem exact in toiul curateniei de primavara.
-Noi? A intrebat o femeie. Eu fac curatenie de primavera, Emmett. Dintr-odata o femeie minunata a aparut langa el, manusi de cauciuc acoperindu-i mainile. Avea parul lung si blond care ii cadea pana la talie ca o cascada de aur si ochi albastri care pareau sa zambeasca singuri.
-Trebuie sa fii Bella. Un zambet i-a luminat chipul, iesind afara si strangandu-mi mana.
-Si tu trebuie sa fii Rosalie. Este minunat ca te cunosc in sfarsit. Imi pare rau ca nu am putut veni la nunta…
-Nu iti fa griji pentru asta. Si-a dat ochii peste cap. Te vedem acum.
-Uh…da…despre asta…Am inceput, dar Rosalie m-a interupt.
-Hai sa discutam asta inauntru. Intra. A deschis usa larg pentru a putea intra.
-Ei bine, da, ma intrebam daca as putea dormi pe canapea pentru cateva nopti. Aveam de gand sa ma mut in apartamentul de peste drum, dar a fost vandut.
-Sigur ca poti! A exclamat Rosalie. Poti dormi in camera de oaspeti.
-Sunteti siguri? Mi-am muscat buza.
-Bella, nu avem de gand sa te dam afara, nu-i asa? Si-a dat Rosalie ochii peste cap. As putea spune ca ma inteleg bine cu ea.
-Nu suntem? A glumit Emmett si a batut palma jucaus cu Rose.
-Pe aici. A spus Rose si m-a condus pana in capatul coridorului. Acolo erau multe cutii de carton inghesuite una peste alta iar continutul uneia era imprastiat pe jos (oale si alte ustensile de bucatarie) si m-am intrebat pentru putin timp daca asta s-a auzit de afara.
-Aici. Vei fi prima persoana care sta in camera asta. M-a informat Rosalie cu mandrie.
-Multumesc mult. Cum as putea sa va rasplatesc vreodata? Am pus bagajele pe podea si am zambit la Rose.
-Nici sa nu te gandesti. M-a amenintat. Esti verisoara lui Emmett si asta face o familie. O sa spun ca accepti locul de munca in restaurant?
-Da, dar…
-Ei bine, atunci, considera ca asa ne rasplatesti. Avem nevoie urgenta ca cineva sa accept slujba aceasta.
-Ei bine, cel putin lasati-ma sa fac un tort.. M-am oferit.
-Uh…sigur, daca chiar vrei sa…Rose a ridicat din umeri. Dar, Bella, serios…nu este un necaz sa stai aici.
M-am tinut de promisiune si am facut un tort in seara aia.
Iubesc sa gatesc; este un fel de calmant si m-am dovedit a fi destul de buna la asta. Rose si Emmet au adorat tortul si le-a luat ceva timp sa se convinga ca nu am spart vreo patiserie. Dar, avand in vedera ca pe aici nu exista nicio patiserie, am castigat.
Sa stau cu Rose si Emmett nu a fost chiar asa de rau cu m-am asteptat initial. De fapt, era aproape la fel de bine ca in Forks. Rose era una dintre cele mai bune prietene ale mele, desigur nu o intrecea pe Alice, cu care am vorbit in fiecare zi la telefon.
Ne duceam dorul una celeilalte, desigur, dar eram recunoscatoare ca puteam vorbi . Si chiar mai bine, Alice s-a tinut de promisiunea de a nu ii spune fratelui ei ca s-a culcat cu mine.
-Sincer, Bella. Mi-a spus odata. Eu nu inteleg de ce nu ii pot spune. Mereu ma intreaba, insista. Crede ca stiu ceva. Ii spun ca nu stiu nimic, dar cred ca poate vedea prin mine, Bells.
-Doar nu ii spune, Alice. I-am spus. A fost o greseala facuta la betie si ne-ar fi rusine.
-Ei bine… Sunt sigura ca ai motivele tale. A murmurat, evident, negandindu-se ca motivul pe care il am este indeajuns de bun. Nu am vorbit despre asta de atunci, dar mereu ii spuneam ce mai stiu.
Am stat cu Emmett si Rose aproape doua luni, timp in care trei lucrui foarte importante s-au intamplat in acelasi timp. In primul rand, reastaurantul lui Rose si al lui Emmett a fost revizuit la cinci stele de criticul in mancare si astfel au fost inundati de clienti. Au devenit bogati peste noapte, si eu, ca sef al personalului o duceam bine deasemenea.
In al doilea rand magazinul de langa restaurantul celor doi s-a inchis si a ramas un spatiu gol, astfel incat, la insistarea lui Rose si a lui Emmet, l-am cumparat. Ei au incercat sa ma faca sa imi deschis propria brutarie intr-o partea a restaurantului, dar i-am asigurat ca sunt perfect fericita sa lucrez pentru ei si ca nu doresc nici spatiul lor. Cand a venit acest magazin, mi s-a parut prea frumos pentru a fi adevarat. Asa ca l-am cumparat, l-am renovat si dupa cateva saptamani, l-am deschiis sub numele meu.
“Bella’s” a avut un succes enorm si m-am descurcat foarte bine. Pentru un timp am fost mai fericita decat am fost in intreaga mea viata: am ajuns sa am slujba la care visam, aveam doi prieteni grozavi alaturi, aveam apartamentul meu propriu si vorbeam cu Alice in fiecare zi…aveam tot ceea ce imi doream…ei bine, aproape totul. Intodeauna am incercat sa il inlatur pe Edward din mintea mea, dar era mereu acolo, ca niste teme pentru acasa pe care stii ca trebuie sa le faci, dar tot le amani.
Si apoi, al treilea lucru s-a intamplat: mi-a intarziat. Nu am observat decat dupa cele cinci zile de greata si vomitat in fiecare dimineata.
Am condus un drum lung pentru a ajunge la o farmacie la care sa nu ma recunoasca nimeni si am cumparat trei teste de sarcina. Nu a trecut mult pana sa ma aflu in baie ghemuita ca o minge pe podea, plangand, inconjurata de trei teste cu acelasi rezultat: pozitiv.
Nu aveam idée ce sa fac. Nu am putut sa spun nimanui; nici macar lui Rose si cu siguranta nu lui Alice. Alice si-a dat seama ca s-a intamplat ceva odata ce nu i-am mai raspuns la telefon. La inceput nu am raspuns pentru ca nu puteam sa fiu fericita dar apoi am realizat ca ar trebuie sa tai toate legaturile pe care le aveam cu Alice.
Edward nu putea sti. Din conversatiile mele cu Alice am aflat ca a avut ambitii uriase. A vrut sa mearga la scoala medicala si sa devina doctor, la fel ca tatal sau. Nu am putut sa ii ruinez visele spunandu-I “Buna. Tu nu iti poti aminti, dar am avut o aventura de o noapte and eram beti, iar acum am ramas insarcinata cu copilul tau si niciunul din noi nu are un viitor asigurat. Oh, da, si am fortat-o pe sora ta sa nu iti spuna ca eram eu pentur motivele mele pe care nici macar nu le inteleg, dar sunt sigura ca am motivele mele.” Si la telefon ar fi chiar mai rau.
Brusc am stiut ce am de facut. Am luat telefonul si am format numarul de la cabinetul medical.
Cateva ore mai tarziu stateam nervoasa in sala de asteptare, asteptand rezultatele testelor de sange pe care le facuse Dr. Morgan.
-Isabella Swan? A strigat receptionera mi-a strigat numele iar eu m-am indreptat spre capatul coridorului. Am batut timid la us ape care scria Dr. Morgan Inainte de a intra.
-Ah, Isabella. M-a salutat.
Mi-am Muscat buza, prea nerabdatoare pentru a vorbi.
-Este pozitiv, Bella. M-a informat.
Am dat din cap. In adancul meu am avut mereu pe constiinta fatpul ca rezultatul va fi pozitiv, dar tot speram. Ai acum, ca medical mi-a inmanat diverse pliante cu titluri precum ,,La ce sa va asteptati cand va asteptati”, imi vedeam viitorul meu luminos cum disparea brus In fata ochilor.
-Desigur, aveti trei optiuni…Dr. Morgan a spus. Acum, capul meu s-a ridicat. De ce nu m-am gandit la asta mai devreme?
-Esti aproximativ in doua luni, asa ca avortul inca este o optiune pentru tine…
-Vreau un avort. Am spus imediat.
-Esti sigura? Medicul se uita la mine si eu am dat din cap.
-Da. Am soptit. Chiar daca nu eram de accord cu asa ceva, nu puteam lasa copilul acesta sa imi distruga viitorul si prietenia cu Alice. Stiu ca daca as pastra copilul nu as putea sa ii spun lui Edward, pur si simplu i-as distruge viata. Mi-am dat seama ca chiar daca eu nici macar nu il cunosteam, imi pasa de el si nu il puteam opri sa isi implineasca visele. Deci stiam ca nu pot sa ii spun lui Alice pentru ca m-ar oblige sa ii spun lui Edward si eu chiar nu vreau sa pierd de tot legatura cu ea, asa ca mi-a mai ramas doar o optiune.
Era o mica parte in mintea mea, care imi spunea sa nu o fac, pentru ca avortul ar fi gresit si uciderea unui copil nevinovat nu ar ajuta, cel putin, nu pe mine. Dar cealalta parte a creierului meu imi spunea ca ar fi nedrept, nu doar pentru mine ci si pentru copil, sa il aduc in lumea asta, unde nici macar nu ar putea sa isi cunoasca tatal.
-Doriti sa va mai ganditi sau va fac programare acum?
-Acum, va rog. Daca imi lasam timp de gandire atunci sigur ma razgandeam, stiam asta.
Dr. Morgan a sunat la spital pentru mine si mi-a aranjat un avort in patru zile. I-am multumit inainte de a pleca, lacrimi de frica curgandu-mi pe fata. La naiba, nu am vroiam sa fac asta, dar simteam ca nu aveam de ales.
Eram acasa, gatind, cand cineva a batut la usa. Am oftat si mi-am clatit mainile inainte de a raspunde. Primul lucru pe care l-am vazut cand am deschis usa a fost o pereche de ochi de un verde smarald in care practice ma topeam. Si atunci am observat ca erau furiosi. Asta m-a facut sa ma uit la fata lui.
-Edward? Am soptit confuza.
-O sa omori copilul nostrum? A intrebat.
-Ce? De unde stii asta?
-Esti o criminala! A strigat ianinte de a ma lovi, palma sa facand contact cu obrazul meu. Trebuia sa fii mai responsabila!
-Edward…ce esti tu? Am intrebat, impiedicandu-ma de picioarele mele si brusc eram in cadere. Solul venea incet in sus pentru a ma intampina.
Am cazut pe podea cu un zgomot care m-a scos gafaind din visul meu. Eram intinsa pe podea si mi-a luat o secunda sa realizez ce s-a intamplat. A fost un vis, doar un vis. Edward nu batuse la usa mea. Edward nu stia despre copil…la dracu! Copilul!
M-am ridicat, leganandu-ma usor pe picioare inainte sa ma trantesc din nou in pat. Eram o criminala cum m-a acuzat Edward in vis? Nu, doar scapam de un fat nedorit. Nici macar nu era copil inca. La dracu, nu era nici macar un fat. Era o minge de celul si inca este asta. Nimic altceva. Nici macar nu conteaza.
Oricat imi repetam asta, lacrimile inca isi faceau drum pe fata mea. Nu vroiam sa trec prin asta, dar nu aveam de ales. Nu eram gata sa fiu mama, nu eram gata sa imi las balta visele. Deci, in ciuda faptului ca nu vroiam sa trec prin asta, stiam ca este cel mai bine. Nu era bine doar pentur mine, ci si pentru cop…mingea de cellule, era cel mai bine pentru cariera mea, era cel mai bine pentru Edward. Cel putin asa cred.

------------------------

Buna!! Cam scurt capitolul, dar merge.:D Celelalte vor fi mai lungi. Sper sa va placa!! :))

Si...Nu uitati de melodie. Paramore-Fences. Mie chiar imi place Paramore, mai ales Hailey. Voua?

Normal, comentati!!! Cu cat mai multe comentarii, cu atat mai bine!! Kisses till the next chapter:*

Noapte buna!:*

Lidia.