Capitolul 2-Fences

Don't you know by now?
You can't turn back.
Because this road is all you'll ever have.

Am ezitat in fata usii lui Emmett in acea seara. Nu mi-a luat mult timp sa o conving pe Renee sa ma lase sa ma duc la San Francisco. Ea a vrut sa accept slujba tot timpul, ea a vrut sa ma duc sa locuiesc cu varul meu pe care nu l-am mai vazut de aproximativ zece ani. Nu a fost prea fericita ca am abandonat liceul din Forks, dar decizia a fost a mea si am fost prea incapatanata sa imi schimb alegerea. Eram speriata si de respingerea pe care eram sigura ca am primit-o de la Alice si de la Edward.
Mi-am ridicat pumnul pentru a bate, dar nu vroia sa interactioneze cu usa, stand spanzurat in aer, ca si cum ma implora sa ma intorc. Dar m-am gandit mai bine si am ciocanit de trei ori.
-Vin! A strigat cineva din interior. Am auzit un zgomot puternic si un bang , urmate de un blestem adanc inainte ca usa sa fie deschisa cu brutalitate.
-Uh…surpriza? Am spus nesigura.
-Bella! A tipat Emmett. Ai fi putut sa ne anunti din timp…Noi suntem exact in toiul curateniei de primavara.
-Noi? A intrebat o femeie. Eu fac curatenie de primavera, Emmett. Dintr-odata o femeie minunata a aparut langa el, manusi de cauciuc acoperindu-i mainile. Avea parul lung si blond care ii cadea pana la talie ca o cascada de aur si ochi albastri care pareau sa zambeasca singuri.
-Trebuie sa fii Bella. Un zambet i-a luminat chipul, iesind afara si strangandu-mi mana.
-Si tu trebuie sa fii Rosalie. Este minunat ca te cunosc in sfarsit. Imi pare rau ca nu am putut veni la nunta…
-Nu iti fa griji pentru asta. Si-a dat ochii peste cap. Te vedem acum.
-Uh…da…despre asta…Am inceput, dar Rosalie m-a interupt.
-Hai sa discutam asta inauntru. Intra. A deschis usa larg pentru a putea intra.
-Ei bine, da, ma intrebam daca as putea dormi pe canapea pentru cateva nopti. Aveam de gand sa ma mut in apartamentul de peste drum, dar a fost vandut.
-Sigur ca poti! A exclamat Rosalie. Poti dormi in camera de oaspeti.
-Sunteti siguri? Mi-am muscat buza.
-Bella, nu avem de gand sa te dam afara, nu-i asa? Si-a dat Rosalie ochii peste cap. As putea spune ca ma inteleg bine cu ea.
-Nu suntem? A glumit Emmett si a batut palma jucaus cu Rose.
-Pe aici. A spus Rose si m-a condus pana in capatul coridorului. Acolo erau multe cutii de carton inghesuite una peste alta iar continutul uneia era imprastiat pe jos (oale si alte ustensile de bucatarie) si m-am intrebat pentru putin timp daca asta s-a auzit de afara.
-Aici. Vei fi prima persoana care sta in camera asta. M-a informat Rosalie cu mandrie.
-Multumesc mult. Cum as putea sa va rasplatesc vreodata? Am pus bagajele pe podea si am zambit la Rose.
-Nici sa nu te gandesti. M-a amenintat. Esti verisoara lui Emmett si asta face o familie. O sa spun ca accepti locul de munca in restaurant?
-Da, dar…
-Ei bine, atunci, considera ca asa ne rasplatesti. Avem nevoie urgenta ca cineva sa accept slujba aceasta.
-Ei bine, cel putin lasati-ma sa fac un tort.. M-am oferit.
-Uh…sigur, daca chiar vrei sa…Rose a ridicat din umeri. Dar, Bella, serios…nu este un necaz sa stai aici.
M-am tinut de promisiune si am facut un tort in seara aia.
Iubesc sa gatesc; este un fel de calmant si m-am dovedit a fi destul de buna la asta. Rose si Emmet au adorat tortul si le-a luat ceva timp sa se convinga ca nu am spart vreo patiserie. Dar, avand in vedera ca pe aici nu exista nicio patiserie, am castigat.
Sa stau cu Rose si Emmett nu a fost chiar asa de rau cu m-am asteptat initial. De fapt, era aproape la fel de bine ca in Forks. Rose era una dintre cele mai bune prietene ale mele, desigur nu o intrecea pe Alice, cu care am vorbit in fiecare zi la telefon.
Ne duceam dorul una celeilalte, desigur, dar eram recunoscatoare ca puteam vorbi . Si chiar mai bine, Alice s-a tinut de promisiunea de a nu ii spune fratelui ei ca s-a culcat cu mine.
-Sincer, Bella. Mi-a spus odata. Eu nu inteleg de ce nu ii pot spune. Mereu ma intreaba, insista. Crede ca stiu ceva. Ii spun ca nu stiu nimic, dar cred ca poate vedea prin mine, Bells.
-Doar nu ii spune, Alice. I-am spus. A fost o greseala facuta la betie si ne-ar fi rusine.
-Ei bine… Sunt sigura ca ai motivele tale. A murmurat, evident, negandindu-se ca motivul pe care il am este indeajuns de bun. Nu am vorbit despre asta de atunci, dar mereu ii spuneam ce mai stiu.
Am stat cu Emmett si Rose aproape doua luni, timp in care trei lucrui foarte importante s-au intamplat in acelasi timp. In primul rand, reastaurantul lui Rose si al lui Emmett a fost revizuit la cinci stele de criticul in mancare si astfel au fost inundati de clienti. Au devenit bogati peste noapte, si eu, ca sef al personalului o duceam bine deasemenea.
In al doilea rand magazinul de langa restaurantul celor doi s-a inchis si a ramas un spatiu gol, astfel incat, la insistarea lui Rose si a lui Emmet, l-am cumparat. Ei au incercat sa ma faca sa imi deschis propria brutarie intr-o partea a restaurantului, dar i-am asigurat ca sunt perfect fericita sa lucrez pentru ei si ca nu doresc nici spatiul lor. Cand a venit acest magazin, mi s-a parut prea frumos pentru a fi adevarat. Asa ca l-am cumparat, l-am renovat si dupa cateva saptamani, l-am deschiis sub numele meu.
“Bella’s” a avut un succes enorm si m-am descurcat foarte bine. Pentru un timp am fost mai fericita decat am fost in intreaga mea viata: am ajuns sa am slujba la care visam, aveam doi prieteni grozavi alaturi, aveam apartamentul meu propriu si vorbeam cu Alice in fiecare zi…aveam tot ceea ce imi doream…ei bine, aproape totul. Intodeauna am incercat sa il inlatur pe Edward din mintea mea, dar era mereu acolo, ca niste teme pentru acasa pe care stii ca trebuie sa le faci, dar tot le amani.
Si apoi, al treilea lucru s-a intamplat: mi-a intarziat. Nu am observat decat dupa cele cinci zile de greata si vomitat in fiecare dimineata.
Am condus un drum lung pentru a ajunge la o farmacie la care sa nu ma recunoasca nimeni si am cumparat trei teste de sarcina. Nu a trecut mult pana sa ma aflu in baie ghemuita ca o minge pe podea, plangand, inconjurata de trei teste cu acelasi rezultat: pozitiv.
Nu aveam idée ce sa fac. Nu am putut sa spun nimanui; nici macar lui Rose si cu siguranta nu lui Alice. Alice si-a dat seama ca s-a intamplat ceva odata ce nu i-am mai raspuns la telefon. La inceput nu am raspuns pentru ca nu puteam sa fiu fericita dar apoi am realizat ca ar trebuie sa tai toate legaturile pe care le aveam cu Alice.
Edward nu putea sti. Din conversatiile mele cu Alice am aflat ca a avut ambitii uriase. A vrut sa mearga la scoala medicala si sa devina doctor, la fel ca tatal sau. Nu am putut sa ii ruinez visele spunandu-I “Buna. Tu nu iti poti aminti, dar am avut o aventura de o noapte and eram beti, iar acum am ramas insarcinata cu copilul tau si niciunul din noi nu are un viitor asigurat. Oh, da, si am fortat-o pe sora ta sa nu iti spuna ca eram eu pentur motivele mele pe care nici macar nu le inteleg, dar sunt sigura ca am motivele mele.” Si la telefon ar fi chiar mai rau.
Brusc am stiut ce am de facut. Am luat telefonul si am format numarul de la cabinetul medical.
Cateva ore mai tarziu stateam nervoasa in sala de asteptare, asteptand rezultatele testelor de sange pe care le facuse Dr. Morgan.
-Isabella Swan? A strigat receptionera mi-a strigat numele iar eu m-am indreptat spre capatul coridorului. Am batut timid la us ape care scria Dr. Morgan Inainte de a intra.
-Ah, Isabella. M-a salutat.
Mi-am Muscat buza, prea nerabdatoare pentru a vorbi.
-Este pozitiv, Bella. M-a informat.
Am dat din cap. In adancul meu am avut mereu pe constiinta fatpul ca rezultatul va fi pozitiv, dar tot speram. Ai acum, ca medical mi-a inmanat diverse pliante cu titluri precum ,,La ce sa va asteptati cand va asteptati”, imi vedeam viitorul meu luminos cum disparea brus In fata ochilor.
-Desigur, aveti trei optiuni…Dr. Morgan a spus. Acum, capul meu s-a ridicat. De ce nu m-am gandit la asta mai devreme?
-Esti aproximativ in doua luni, asa ca avortul inca este o optiune pentru tine…
-Vreau un avort. Am spus imediat.
-Esti sigura? Medicul se uita la mine si eu am dat din cap.
-Da. Am soptit. Chiar daca nu eram de accord cu asa ceva, nu puteam lasa copilul acesta sa imi distruga viitorul si prietenia cu Alice. Stiu ca daca as pastra copilul nu as putea sa ii spun lui Edward, pur si simplu i-as distruge viata. Mi-am dat seama ca chiar daca eu nici macar nu il cunosteam, imi pasa de el si nu il puteam opri sa isi implineasca visele. Deci stiam ca nu pot sa ii spun lui Alice pentru ca m-ar oblige sa ii spun lui Edward si eu chiar nu vreau sa pierd de tot legatura cu ea, asa ca mi-a mai ramas doar o optiune.
Era o mica parte in mintea mea, care imi spunea sa nu o fac, pentru ca avortul ar fi gresit si uciderea unui copil nevinovat nu ar ajuta, cel putin, nu pe mine. Dar cealalta parte a creierului meu imi spunea ca ar fi nedrept, nu doar pentru mine ci si pentru copil, sa il aduc in lumea asta, unde nici macar nu ar putea sa isi cunoasca tatal.
-Doriti sa va mai ganditi sau va fac programare acum?
-Acum, va rog. Daca imi lasam timp de gandire atunci sigur ma razgandeam, stiam asta.
Dr. Morgan a sunat la spital pentru mine si mi-a aranjat un avort in patru zile. I-am multumit inainte de a pleca, lacrimi de frica curgandu-mi pe fata. La naiba, nu am vroiam sa fac asta, dar simteam ca nu aveam de ales.
Eram acasa, gatind, cand cineva a batut la usa. Am oftat si mi-am clatit mainile inainte de a raspunde. Primul lucru pe care l-am vazut cand am deschis usa a fost o pereche de ochi de un verde smarald in care practice ma topeam. Si atunci am observat ca erau furiosi. Asta m-a facut sa ma uit la fata lui.
-Edward? Am soptit confuza.
-O sa omori copilul nostrum? A intrebat.
-Ce? De unde stii asta?
-Esti o criminala! A strigat ianinte de a ma lovi, palma sa facand contact cu obrazul meu. Trebuia sa fii mai responsabila!
-Edward…ce esti tu? Am intrebat, impiedicandu-ma de picioarele mele si brusc eram in cadere. Solul venea incet in sus pentru a ma intampina.
Am cazut pe podea cu un zgomot care m-a scos gafaind din visul meu. Eram intinsa pe podea si mi-a luat o secunda sa realizez ce s-a intamplat. A fost un vis, doar un vis. Edward nu batuse la usa mea. Edward nu stia despre copil…la dracu! Copilul!
M-am ridicat, leganandu-ma usor pe picioare inainte sa ma trantesc din nou in pat. Eram o criminala cum m-a acuzat Edward in vis? Nu, doar scapam de un fat nedorit. Nici macar nu era copil inca. La dracu, nu era nici macar un fat. Era o minge de celul si inca este asta. Nimic altceva. Nici macar nu conteaza.
Oricat imi repetam asta, lacrimile inca isi faceau drum pe fata mea. Nu vroiam sa trec prin asta, dar nu aveam de ales. Nu eram gata sa fiu mama, nu eram gata sa imi las balta visele. Deci, in ciuda faptului ca nu vroiam sa trec prin asta, stiam ca este cel mai bine. Nu era bine doar pentur mine, ci si pentru cop…mingea de cellule, era cel mai bine pentru cariera mea, era cel mai bine pentru Edward. Cel putin asa cred.

------------------------

Buna!! Cam scurt capitolul, dar merge.:D Celelalte vor fi mai lungi. Sper sa va placa!! :))

Si...Nu uitati de melodie. Paramore-Fences. Mie chiar imi place Paramore, mai ales Hailey. Voua?

Normal, comentati!!! Cu cat mai multe comentarii, cu atat mai bine!! Kisses till the next chapter:*

Noapte buna!:*

Lidia.

Capitolul 1- Obvious

Obvious-Hey Monday
It's o-o-obvious,
Right here is where the party starts,
With you and me all alone,
No one has to know.
It's o-o-obvious to me
How it's gonna be.
O-o-obvious when you come close to me.

-Bella! A strigat Alice entuziasmata, cu ochii mari si stralucitori. Bella, vin-o sus, am doar- a verificat ceasul- trei ore sa te fac sa arati frumoasa! Oh, Doamne! Trei ore!
-Da, niciodata nu vei putea sa ma faci sa arat draguta in trei ore, sa nu mai vorbim de frumoasa. In trei ore ai o gramada de timp, Alice. In plus, vor veni doar prietenii nostri!. Nu va fi nimeni dragut acolo, nu?
-Ei bine, am uitat sa iti spun…Se confesa Alice muscandu-si buza. Fratele meu idiot are vacanta de la UNI* si si-a invitat toti prietenii la petrecerea mea. Sper doar sa aiba prieteni de treaba….
-Alice! Am gemut eu. Nu o cunosc pe Alice de mult timp, doar de cand s-a mutat aici impreuna cu parintii ei Carlisle and Esme, la incputul anului, dar suntem prietene de atunci, cele mai bune prietene. Acum suntem practic inseparabile.
-Haide! M-a apucat de brat si m-a tarat pana la dormitorul ei, care era de nelocalizat in uriasul conac al familiei Cullen.
-Acum sa o facem pe Bella sa arate bine! A tipat nerabdatoare. Am chicotit nervoasa la Alice, stiind de ce este capabila cand se afla in starea asta.
Dupa doua ore jumate de tortura si multe plangeri din partea mea, a fost in sfarsit gata.
-Oh, Doamne! Bella, esti uimitoare! A spus Alice.
Am ridicat cu curaj o spranceana la ea.
-Da! A exclamat ea. Cum indraznesti sa crezi ca dupa o sesiune de make-over cu mine, nu ti-ar cadea nimeni la picioare? Mi-a aratat oglinda si am ramas blocata. Avea dreptate, eram uimitoare.
-Alice, ce ai facut? Am soptit.
-Nu pot sa iti dau secretele mele. Mi-a facut Alice cu ochiul. Iti place?
-Te iubesc, Alice. I-am spus, inca studiindu-mi refexia. Eram chiar frumoasa. Parul de mahon stralucea in lumina si era usor ondulat, cazandu-mi riguros pe umeri, mult mai bine decat drept si moale, ca de obicei. Pielea mea era impecabila, niciun cos nu se observa. Ma bucur ca Alice a renuntat la blush. Eu niciodata nu aveam nevoie de el. Ochii mei de ciocolata au fost pusi in evidenta de dermatograful negru, patat artistic in jurul lor. Am purtat o frumoasa rochie albastra care imi etala corpul perfect. Cand a ales-o sigur stia ce face.
-Ti-am spus eu. A spus Alice copilaros.
Am stat de vorba cu Alice in timp ce se pregatea, reusind sa arate mai bine decat mine in doar jumatate de ora, purtand o rochie argintie care cadea pe corpul ei ca o cascada. Parul negru tepos era perfect, cu ajutorul produselor GHD* iar make-up-ul era impecabil.
Dupa ce Alice si-a mai privit o data reflexia, soneria a sunat.
-Ooh Bella! Incepe petrecerea! Haide! A spus plina de incantare. Cu asta, a topait pe scari pana jos. Mi-am dat ochii peste cap; alta petrecere nesupravegheata(cu alcool, s-ar putea) era tot ce aveam nevoie. Da.
Trei ore mai tarziu, totul se invartea. O gramada de oameni au luat-o razna, multi dintre ei credeau ca eram draguta, desigur si Alice si fratele ei-pe care nu l-am intalnit inca.
Alice era fericita si asta era tot ceea ce conta, cred. Si am inceput si eu sa ma simt bine , dar nu eram sigura daca era doar efectul dat de cele 3 cocktail-uri sau…Nu, eram sigura ca era vina alcoolului. Ar fi trebuit sa fiu suparata pe mine ca am lasat-o pe Alice sa ma convinga sa beau ceva. Vreau sa spun, nici macar nu aveam 18 ani si nici Alice, in plus stiam ce efect are alcoolul asupra mea. Eram ratacita intr-o stare de visare si nu simteam nimic. Poate cocktail-urile au fost mai puternice decat credeam.
Cand rataceam prin camerele alocate petrecerii, am vazut-o pe Alice sarutandu-se cu un tip blond. Eram sigura ca era tipul pe care il placuse o vreme, dar nu a avut curajul sa vorbeasca cu el. M-am gandit ca trebuia sa-l placa foarte mult, daca ii era prea frica sa vorbeasca cu el( doar vorbim despre Alice) asa ca am aplaudat-o mental.
M-am uitat in jur pentru a vedea daca stiu pe cineva dar m-am trezit ca eram singura acolo. Am oftat si m-am cocotat pe marginea unei canapele din piele, intrebandu-ma cum as putea scapa de aici. Dintr-o data a venit Alice.
-Bella, de ce stai aici cand trebuia sa dansezi cu cineva?
-Nu m-a intrebat nimeni. I-am raspuns sincer.
-Hm. A mormait. Prostii, Bells. Tu trebuie sa ii intrebi. Baietii sunt inutili.
-Deci tu ai intrebat? Am ranjit la ea.
-Hei! Mi-a lovit usor bratul.
-Este cel pe care-l place? Am intrebat.
-Da. El e Jasper. A spus in timp ce se uita la el ca la un vis. E uimitor, Bella.
-Grozav. Am spus. Deci, de ce vorbesti cu mine si nu stai cu el?
-Pentru ca esti nefericita. Si nu vreau ca cea mai buna prietena a mea sa fie nefericita. Mi-a spus ca si cum ar fi trebuit sa fie evident. Am zambit, uitandu-ma prin camera, doar pentru a vedea pe cineva uitandu-se fix la mine. M-am oprit din respirat.
-Cine este asta? Am reusit sa o intreb pe Alice.
S-a uitat sa vada despre cine vorbeam.
-Oh, Bella. El e fratele meu Edward. Suspina ea.
-El este?
-Da. Si-a dat Alice ochii peste cap. Uite, ma duc sa il caut pe Jasper. Vorbeste si tu cu cineva. Si cu asta a plecat.
Am decis sa caut un dormitor liber sa ma ascund acolo pentru o vreme decat sa stau ca proasta aici, dar in drum spre scari cineva m-a prins de incheietura.
-Unde te duci, frumoaso? A intrebat cineva beat. M-am intors si am vazut un tip ranjind la mine, cu un pahar aproape gol in mana. Si-a apropiat capul de mine incercand sa ma sarute.
-Lasa-ma. Am murmurat incercat sa scap de stransoarea lui.
El m-a ignorat si inca se apropia. Am ridicat mana si i-am dat o palma peste obraz.
-Hei! A exclamat. Nu era necesar, curva!
-Lasa-ma. Am repetat, uitandu-ma fix la incheietura mea.
Acum l-am invatat minete. Si-a inclinat paharul de bere si a varsat continutul pe rochia mea.
-Uh! Am tipat, desi strigatul meu de neplacere a fost inecat de muzica tare. Tipul si-a aruncat paharul pe podea, dar de data asta a fost interupt, din fericire.
-Hei. Las-o in pace. A comandat cineva cu voce de catifea. M-am uitat in sus pentru a-l vedea pe fratele lui Alice holbandu-se la tip. Gandurile mele au devenit incoerente cum m-am holbat la el. Era superb. Asa de superb. Uimitor. Avea parul de bronz care cadea peste ochii lui verzi de smarald si purta un tricou care ii punea in evidenta pieptul. Era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata.
-Haide, las-o sa plece. A ordonat ferm si spre surprinderea mea tipul mi-a dat drumul si m-a impins spre Edward.
-Ia-o daca o vrei asa mult. A cedat, inainte de a pleca pentru a hartui pe altcineva.
Asa neindemanatica cum sunt, m-am impedicat de picioarele mele si am ajuns in bratele lui Edward. Nu ca m-as fi plans.
-Esti bine? A intrebat, punandu-ma pe picioarele mele. Am simtit un soc electric cand pielea lui atins-o pe a mea.
-Da. Am respirat.
-Vin-o cu mine. Iti voi gasi ceva de al surorii mele pentru a purta. M-a luat de brat si m-a tras usor spre scari.
-Ce? L-am intrebat visatoare. Asta era ireal. Nu se poate ca acest baiat superb sa ma fi salvat. Lucrurile astea nu mi se intampla mie. Nu mie, Isabella Swan.
-Ai bere pe rochie. Mi-am amintit in timp ce urcam scarile.
-Oh. M-am uitat la rochie. Sigur, a fost patata cu bere, dar nu necesita o schimbare. Dar eram prea vrajita ca sa ripostez. Multumesc. Am mormait.
-Nicio problema. Am continuat sa merge pana in camera lui Alice. Am uitat sa mentionez ca stiam drumul, cum am fost acolo putin mai devreme.
-Uh… S-a uitat prin camera apoi mi-a aratat patul. Ia loc. Voi gasi ceva pentru tine.
-Uh..bine, multumesc. Am murmurat stand pe pat.
-Aici. A spus el, dandu-mi o camasa albastra si o fusta minuscule alba. Le-am recunoscut de cand Alice le-a purtat cu cateva saptamani in urma la scoala, dar el nu stiam asta.
-Esti sigur ca nu se va supara? Am verificat, desi stiam raspunsul. Eram destul de sigura ca o stiam pe Alice mult mai bine decat fratel ei, aproape inexistent.
-Bineinteles ca nu. Poate o cunostea mai bine decat credeam. Ea crede ca e un delict daca cineva poarta aceleasi lucruri de doua ori, asa ca probabil nu ar observa daca ar lipsi ceva. Si-a dat ochii peste cap iar eu am chicotit, alcoolul facandu-ma sa ma simt ametita.
Inainte sa stiu ce se intampla, era aproape de fata mea. M-am oprit din respirat si gandit si mi-am lipit buzele de ale lui. Dupa asta, totul a mers foarte repede. A fost uimitor cat de bine ne potriveam impreuna, ca am fost nascuti unul pentru altul, pentru a fi impreuna.
Desi era un lucru la betie, spontan, se simteam ca opusul acestuia. Parca asta trebuia sa facem. Am simtit dragostea.
M-am trezit cateva ore mai tarziu, la cinci dimineata, cu gatul inflamat si cu o durere groaznica de cap. Ma durea tot corpul si m-am intrebat de ce. Pana l-am vazut pe Edward intins langa mine. Am fost uimita si am ramas socata, realized ce am facut. Nu puteam sa cred ca am fost atat de proasta. Si nu pot sa cred ca Alice m-a lasat sa beau asa mult. Am gemut incet si m-am ridicat din pat. Am tras pe mine hainele si apoi m-am dus langa Edward si l-am sarutat usor pe frunte.
-Imi pare rau. Am soptit. Dar stiu ca fac ceea ce trebuie. Eram sigura ca faceam lucrul corect. Stand aici si lasandu-l pe Edward sa se trezeasca langa mine ar fi o greseala. Nici macar nu imi stia numele si totusi am mers pana la capat cu el. Ar putea crede ca a fost doar o partenera, dar nu cred ca s-ar gandi la asta. Nu vroiam sa stie ca am fost eu. Chiar mi-a placut de el si nu vreau ca el sa nu ma placa. De aceea trebuia sa plec. Mi-a fost oferita o slujba la restaurantul varului meu din San Francisco si am sa o accept. As putea renunta la liceu si sa lucrez acolo. Orice ar fi, ceea ce conteaza e ca voi pleca de aic, departe de Edward.
Am inchis usa dormitorului in liniste si am fugit pe scari, tocurile batand salbatic pe podea. Am mers spre usa din fata, dar cineva m-a strigat in liniste.
-Bella?
L-am ignorat si am deshis usa, dar apoi cineva m-a prins de incheietura.
-Bella, unde te duci?
-Acasa, Am mormait incercand sa stapanesc lacrimile.
-Te-ai culcat cu fratele meu. A spus Alice, sub forma de afirmatie, nu de intrebare.
-De unde stii? Am intrebat.
-Bella, eu de obicei dorm in patul meu. Si-a dat ochii peste cap. Cred ca voi ramane stupefiata pe viata dupa ce v-am vazut pe tine si pe fratele meu goi in patul meu.
-Oh.
-Deci, de ce fugi?
-Alice, am fost beata, el a fost beat, ar fi o greseala sa raman. In plus, ma mut la San Francisco.
-De cand? A spotit in liniste.
-De…o vreme. Am mintit. Sigur, ideea mi-a umblat prin mine de cand varul meu Emmet m-a invitat sa stau cu el si cu logodnica sa, atunci cand au deschis restaurantul si au decis ca au nevoie de mai mult personal. Asta a fost acum ceva vreme. Dar m-am decis acum douzeci de minute.
-De ce?
-Ma mut intr-un apartament vis-a-vis de varul meu. Au deschis restaurantul in urma cu o luna si au nevoie de mai mult personal, asa ca mi-au cerut sa vina sa lucrez pentur ei. Apartamentul este destul de ieftin si foarte frumos, asa ca mi-l pot permite.
-Cand te duci?
-Ei bine…azi. Am spus . Sper.
-Dar…cum ramane cu Edward? Cum ramane cu mine? A intrebat Alice cu tristete.
-Imi pare rau ca nu ti-am spus. M-am decis foarte recent.
-Si Edward?
-Nu il stiam pe fratele tau pana aseara, cand m-am culcat cu el fara sa imi stie numele. Am oftat.
-Bella, nu poti sa te culci cu cineva si apoi sa-l parasesti. S-a incruntat ea.
-Priveste-ma. Am soptit apasand clanta de la usa. Oh, si nu ii spune sa am fost eu.
-De ce nu?-Doar…nu.
-Bella…A ezitat Alice.
-Ce?
-Eu doar…am crezut ca esti prietena mea cea mai buna? A spus asta sub forma de intrebare, ceea ce m-a facut sa devin foarte suparata.
-Sunt. Am spus. Si tu esti a mea….Doar nu ii spune, te rog. Doar va suferi. Am oftat si apoi am plecat, inca in picioarele goale.
-Te sunt eu cand pot. Am fluturat peste umar si am plecat. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata trista a lui Alice privindu-ma ca si cum as fi parasit-o in favoare vietii mele din San Francisco.

-----------------------------------------

Ei bine, acesta este primul capitol. Am emotii. :))

Era sa uit. La fiecare capitol, logic doar daca este nevoie, voi oferi explicatiile in nota de autor. Fiti siguri. Nu va las cu niste termeni pe care nu ii cunoasteti.

Sa cititi capitolul acompaniat de prima melodie din playlist va rooooog :D. Va fi mai placut asa.

Deci, sa cititi cu placere.

Kisses till the next chapter!:* Oooh, and don't forget to comment.

UNI* University of Nortern Iowa

GHD* Vine de la Good Hair Day si este o companie de styling, care face produse de par.

Va anunti ca nu postez al doilea capitol pana cand nu am cel putin 5 comentarii. 5 pentru inceput!!!:D

Bella ramane insarcinata cu fratele celei mai bune prietene, Edward. Speriata, se muta , dar, peste 5 ani, apare Edward. Cum Bella se indragosteste iar de el realizeaza ca trebuie sa ii spuna adevarul, asta pana cand el o prezinta pe logodnica sa.